Toate culorile încurc¿rii cuantice. De la mitul pe¿terii lui Platon la sincronicitatea lui Carl Jung pân¿ la universul holografic al lui David Bohm

Cartea este împ¿r¿it¿ în trei p¿r¿i. În prima parte (Intui¿iile) autorul trateaz¿ cele mai relevante ipoteze asupra realit¿¿ii iluzorii a lumii perceptibile. Existen¿a unui nivel de con¿tiin¿¿ care transcende materia a fost prev¿zut¿ de marii gânditori. Aceast¿ idee o g¿sim în Mitul pe¿terii lui Platon, în "Teoria imaterialist¿" a lui Berkeley, în "Psihologia formei" (Gestaltpsychologie). Sursa cea mai autoritar¿ se afl¿ în lucr¿rile despre incon¿tientul colectiv ¿i pe teoria sincronicit¿¿ii de Carl Jung.
În a doua parte (Confirm¿ri) autorul descrie într-un mod elementar, dar detaliat, calea fizicii cuantice, de la experimentul lui Thomas Young al barierei cu doü fante pân¿ la fenomenele de suprapunere a st¿rilor ¿i coreläia cuantic¿. Prin aceste chei privilegiate este posibil s¿ în¿elegem încurcarea cuantic¿. În partea a treia (Perspective) autorul descrie teoriile dezvoltate de David Bohm asupra "poten¿ialului cuantic" asupra "universului implicat ¿i explicat" ¿i asupra viziunii holografice a cosmosului. Totul este explicat cu o simplitate absolut¿, f¿r¿ utilizarea formulelor matematice ¿i cu ajutorul multor ilusträii.
Omenirea, de la origini, a dorit s¿ investigheze originea ¿i compozi¿ia lucrurilor, s¿ le descopere func¿ionarea ¿i scopul intim.
Metoda utilizat¿ universal este de a descompune obiectele în p¿r¿i din ce în ce mai mici, apoi analizându-le cu fiecare tehnic¿ posibil¿, de la investigäii vizuale pân¿ la reac¿ii chimice. Acest lucru se întâmpl¿ ¿i ast¿zi. De exemplu, dac¿ un om de ¿tiin¿¿ dore¿te s¿ descopere structura chimic¿ ¿i fizic¿ a unui cub de granit, îl va sparge în buc¿¿i din ce în ce mai mici pân¿ când acesta va fi împ¿r¿it în atomi individuali.
Cu toate acestea, dac¿ omul de ¿tiin¿¿ însüi vrea s¿ investigheze particulele individuale care alc¿tuiesc atomul, prime¿te o surpriz¿ incredibil¿. Cubul de granit se comport¿ ca un cub de gheä¿. Omul de ¿tiin¿¿ vede materia devenind lichid¿, evaporându-se, disp¿rând între degete. Materia solid¿ devine energie care vibreaz¿.
Particulele unice sunt transformate în unde fluctuante f¿r¿ mai mult¿ corporalitate.
La nivel subatomic, materia nu mai este materie solid¿, ea devine ceva diferit. Particulele elementare ne în¿eal¿.
Arat¿ ca ni¿te pete solide dac¿ cineva le observ¿, dar se comport¿ ca undele vibrante atunci când nu sunt observate.
Practic atomii con¿in doar vid.
La suprafä¿, credem c¿ putem atinge, cânt¿ri, manipula ¿i m¿sura materia. Dar, în compozi¿ia sa cea mai intim¿, materia devine o und¿ de gol, energie, informäie, und¿ sau vibräie. Ceea ce ni se pare material solid, în esen¿a sa cea mai intim¿, nu mai este material solid.
În acest moment, este clar c¿ nu mai putem vorbi de o singur¿ realitate. În func¿ie de nivelurile de observare, de la extrem de mici la infinit de mari, exist¿ multe realit¿¿i, toate diferite, dar toate absolut adev¿rate.
Sau, poate, exist¿ multe aspecte ale unei realit¿¿i superioare, înc¿ necunoscute. Toate filozofiile ¿i religiile au întotdeauna emis ipoteza unei "zone a spiritului" care transcende materia; nimeni, cu toate acestea, nu a putut vreodat¿ s¿ ofere dovezi ale existen¿ei sale. Ast¿zi fizica cuantic¿ deschide o fereastr¿ uriä¿ pe orizonturi pe care, pân¿ în secolul trecut, nu le-am fi putut imagina. Confirm¿rile provin din experimentele efectuate cu succes, în special cele referitoare la fenomenul încurc¿rii cuantice.